Himino de la BoJ: Nu cred că economia Japoniei se află în stagflație.

Banca Japoniei (BoJ) este banca centrală japoneză, care stabilește politica monetară în țară. Mandatul său este de a emite bancnote și de a efectua controlul valutar și monetar pentru a asigura stabilitatea prețurilor, ceea ce înseamnă un obiectiv de inflație de aproximativ 2%.

Banca Japoniei a demarat o politică monetară ultra-relaxată în 2013 pentru a stimula economia și a alimenta inflația în contextul unui mediu cu inflație scăzută. Politica băncii se bazează pe relaxare cantitativă și calitativă (QQE), sau tipărirea de bancnote pentru a cumpăra active precum obligațiuni guvernamentale sau corporative pentru a asigura lichiditate. În 2016, banca și-a dublat strategia și a relaxat și mai mult politica, introducând mai întâi rate ale dobânzii negative și apoi controlând direct randamentul obligațiunilor sale guvernamentale pe 10 ani. În martie 2024, BoJ a majorat ratele dobânzilor, retrăgându-se efectiv de la politica monetară ultra-relaxată.

Stimulentul masiv al băncii a determinat deprecierea yenului față de principalele valute. Acest proces s-a exacerbat în 2022 și 2023 din cauza unei divergențe crescânde de politici între Banca Japoniei și alte bănci centrale principale, care au optat pentru creșterea accentuată a ratelor dobânzilor pentru a combate nivelurile de inflație cele mai ridicate din ultimele decenii. Politica BoJ a condus la o diferență în creștere cu alte valute, trăgând în jos valoarea yenului. Această tendință s-a inversat parțial în 2024, când BoJ a decis să abandoneze poziția sa de politică ultra-relaxată.

Un yen mai slab și creșterea bruscă a prețurilor energiei globale au condus la o creștere a inflației japoneze, care a depășit obiectivul de 2% al BoJ. Perspectiva creșterii salariilor în țară – un element cheie care alimentează inflația – a contribuit, de asemenea, la această mișcare.