[OPINION] Riscuri psihosociale — costul ascuns al muncii în Filipine

Problema nu este doar câte locuri de muncă creăm, ci condițiile în care oamenii muncesc.

În comunitățile de coastă, pescarii și lucrătorii din acvacultură suportă ore lungi și imprevizibile, adesea izolați și sub presiunea de a îndeplini cerințele de producție. În zonele miniere, lucrătorii se confruntă cu condiții periculoase, alături de presiuni economice intense și incertitudine.

În multe gospodării, atunci când venitul este instabil și munca devine insustenabilă, familiile sunt forțate să facă alegeri dificile, inclusiv trimiterea copiilor la muncă pentru a ajuta la acoperirea cheltuielilor.

Acestea nu sunt situații izolate. Ele reflectă o realitate mai profundă a pieței muncii din Filipine — una care rămâne în mare parte invizibilă: riscurile psihosociale la locul de muncă.

De Ziua Mondială pentru Securitate și Sănătate în Muncă 2026, ni se reamintește că siguranța la locul de muncă nu se referă doar la pericolele fizice. Din ce în ce mai mult, riscurile mai grave sunt cele pe care nu le vedem: stresul, orele lungi de muncă, nesiguranța locului de muncă, izolarea și expunerea la violență sau constrângere.

Un raport recent al Organizației Internaționale a Muncii, „Mediul psihosocial de lucru: Evoluții globale și căi de acțiune", evidențiază amploarea problemei. Riscurile psihosociale sunt legate de peste 840.000 de decese la nivel global în fiecare an și de milioane de ani de viață sănătoasă pierduți.

Orele lungi de muncă afectează sănătatea mintală

În Asia și Pacific, aproape jumătate dintre lucrători muncesc mai mult de 48 de ore pe săptămână — semnificativ mai mult decât în alte regiuni.

Aceasta reflectă realitatea cu care se confruntă mulți lucrători filipinezi astăzi.

Acest lucru este susținut de dovezi naționale. Sondajele recente indică faptul că aproximativ 60 la sută dintre lucrătorii din Filipine raportează că sănătatea mintală precară le afectează productivitatea, în timp ce până la 75 la sută cred că vorbitul deschis despre sănătatea mintală le-ar putea limita perspectivele de carieră. Stigmatizarea rămâne o barieră majoră, ținând riscurile ascunse până când devin crize.

Riscurile psihosociale sunt adesea tratate ca preocupări secundare. În realitate, ele se află în centrul unora dintre cele mai grave provocări ale pieței muncii.

În sectoare precum pescuitul, acvacultura și mineritul — unde munca poate fi îndepărtată, informală și slab reglementată — presiunile psihosociale se combină cu vulnerabilitatea economică pentru a crea condiții în care exploatarea poate prinde rădăcini. Izolarea, datoriile, venitul instabil și presiunea de a produce pot prinde lucrătorii în capcana unor situații abuzive. Acolo unde supravegherea este slabă și lucrătorii nu au voce, granița dintre condițiile precare de muncă și munca forțată poate deveni periculos de subțire.

La nivelul gospodăriei, consecințele sunt la fel de grave. Atunci când adulții nu reușesc să obțină o muncă stabilă și decentă, copiii sunt adesea atrași în câmpul muncii — în special în agricultură, minerit la scară mică și servicii informale.

Ce mai poate face Filipine?

Riscurile psihosociale nu se referă, prin urmare, doar la stres — ele fac parte din calea care poate duce la munca forțată și munca copiilor.

Filipine a făcut deja un pas important prin ratificarea Convenției privind Violența și Hărțuirea, 2019 (Nr. 190). Acesta este un angajament clar de a asigura că munca este liberă de violență și hărțuire — fie fizică, psihologică sau economică.

Legislația filipineză a muncii și a securității și sănătății în muncă recunoaște din ce în ce mai mult că protejarea sănătății lucrătorilor include atât bunăstarea fizică, cât și cea mintală. Provocarea constă în a asigura că aceasta este aplicată în mod consecvent în practică.

Aceasta înseamnă consolidarea inspecției muncii, asigurarea unor mecanisme de raportare sigure și extinderea protecției la lucrătorii din sectoarele informale și îndepărtate. Fără aceasta, progresul riscă să rămână inegal.

Mesajul OIM este clar: riscurile psihosociale nu sunt inevitabile. Ele apar din modul în care munca este concepută și gestionată.

Volumele excesive de muncă, programele imprevizibile, lipsa controlului și sistemele slabe de sprijin nu sunt accidente. Sunt decizii și pot fi schimbate.

Prevenirea riscurilor psihosociale

Prevenirea necesită un timp de lucru echitabil, cerințe realiste, locuri de muncă sigure și respectuoase și practici de afaceri responsabile în lanțurile de aprovizionare.

Abordarea riscurilor psihosociale necesită acțiune colectivă. Guvernul trebuie să consolideze politicile și aplicarea acestora. Angajatorii trebuie să își asume responsabilitatea pentru modul în care este organizată munca.

Lucrătorii trebuie să poată vorbi și să fie ascultați. Dialogul social este esențial.

Filipine și-a asumat angajamente importante. Dar în economia globală de astăzi, angajamentele singure nu sunt suficiente.

Condițiile de muncă sunt din ce în ce mai legate de comerț, investiții și lanțuri de aprovizionare.

Partenerii internaționali acordă o atenție mai mare — nu doar legilor pe hârtie, ci și modului în care munca este trăită în practică. Riscurile psihosociale, munca forțată și munca copiilor fac acum parte din acest scrutin.

Munca nu trebuie să vină cu prețul demnității. Asigurarea acestui lucru nu este doar o obligație socială, ci este esențială pentru consolidarea performanței pieței muncii, menținerea încrederii investitorilor și păstrarea credibilității Filipinelor într-o economie globală din ce în ce mai orientată spre standarde. – Rappler.com

Khalid Hassan este directorul biroului de țară al Organizației Internaționale a Muncii pentru Filipine.