Fața schimbătoare a îngrijirii vârstnicilor în Malaezia — Sayed Mohammad Reza Yamani Sayed Umar

10 IULIE — O societate îmbătrânită devine din ce în ce mai prevalentă în Malaezia în prezent. Se preconizează că procentul locuitorilor cu vârsta de 65 de ani și peste va continua să crească în deceniile următoare, atingând aproximativ 8 la sută în primul trimestru al anului 2026, conform Departamentului de Statistică din Malaezia (DOSM).

Acest model rezultă din doi factori care schimbă modul în care societatea își îngrijește vârstnicii: speranța de viață crescută și ratele natalității în scădere. Persoanele în vârstă din Malaezia s-au bazat mult timp pe familiile lor, în special pe descendenții lor, pentru asistență financiară și emoțională. Totuși, din cauza schimbărilor sociale și economice enorme, această dependență se erodează progresiv.

Valorile familiale și transmiterea responsabilităților din generație în generație au fost mult timp fundamentale pentru abordările malaeziene privind îngrijirea persoanelor în vârstă. În special în zonele rurale, nu este neobișnuit ca părinții să locuiască cu sau să rămână aproape de copiii lor adulți. Copiii ajută în mod tradițional cu locuința, finanțele și îngrijirea zilnică. Când activitatea economică era mai puțin urbanizată, familiile erau mai mari, iar ratele de migrație erau scăzute; acest aranjament funcționa bine. Existau forme de asistență pe termen lung fiabile pentru persoanele în vârstă, deoarece acestea nu erau instituționalizate, ci mai degrabă înrădăcinate în sistemul familial.

Cu toate acestea, din cauza modernității și a schimbărilor structurale socio-economice, acest paradigmă devine nesustenabilă. Mișcarea oamenilor către orașe este o cauză majoră a acestei schimbări. Din ce în ce mai mulți tineri malaezieni se mută din orașele mici și zonele rurale în orașe mai mari precum Kuala Lumpur, Johor Bahru și Penang, în căutarea unor locuri de muncă mai bune și a oportunităților educaționale. Șansa ca părinții și copiii să locuiască împreună scade ca urmare a acestei migrații, care separă fizic generațiile. În consecință, multe persoane în vârstă ajung să trăiască singure sau doar cu soțul/soția, ceea ce le face dificil să obțină ajutorul zilnic de care au nevoie.

Deși a avea copii rămâne vital pentru bunăstarea emoțională și socială, cercetările despre îmbătrânire în Malaezia sugerează că apropierea fizică este un factor semnificativ al sprijinului autentic.

Îngrijirea devine mai puțin regulată și constă frecvent în transferuri de numerar sau vizite rare atunci când copiii locuiesc departe. Pentru persoanele în vârstă, care au adesea nevoie de ajutor cu sarcinile de bază sau cu sănătatea lor, acest lucru înseamnă că sistemele convenționale de îngrijire bazate pe familie nu sunt la fel de eficiente.

Scăderea ratelor fertilității este un alt factor major care reduce sprijinul familial. În ultimele câteva decenii, dimensiunea medie a gospodăriilor în Malaezia a scăzut constant. Sunt disponibili mai puțini copii pentru a ajuta la povara financiară a îngrijirii părinților în vârstă în gospodăriile mai mici.

În zilele trecute, era o practică obișnuită ca patru sau șase copii să ajute financiar și să aibă grijă, pe rând, de părinții lor în vârstă. Dar în gospodăriile actuale cu unul sau doi copii, povara este adesea suportată de un singur părinte. Acest lucru pune o presiune mentală și financiară suplimentară asupra persoanelor de vârstă activă, ceea ce face mai dificilă menținerea sprijinului pe termen lung.

Între timp, costul vieții în creștere exercită o presiune mai mare asupra finanțelor malaezienilor mai tineri. Multe costuri au crescut brusc în ultimii ani, inclusiv cele pentru locuințe, transport, împrumuturi studențești, îngrijirea copiilor și tratamentele medicale.

Rata de dependență a vârstnicilor, ca procent din populația de vârstă activă, este în creștere în Malaezia, așa cum arată statisticile DOSM.

Tânăra generație se luptă deja financiar pentru a-și susține propriile familii nucleare, îngrijindu-și în același timp părinții în vârstă, iar acest decalaj generațional nu va face decât să se agraveze. Prin urmare, mai degrabă decât să fie un plan consistent și pe termen lung, ajutorul financiar pentru părinții în vârstă este adesea inconsistent, inadecvat sau acordat doar în times de criză.

Dinamica familială s-a schimbat ca urmare a schimbărilor atât economice, cât și sociale. În Malaezia, în special în orașe, trendul către familiile nucleare devine mai comun, înlocuind familiile extinse. Multe familii nucleare au ambii părinți care lucrează în afara casei, iar copiii adulți locuiesc departe de casă. Din acest motiv, sunt disponibile mai puține resurse și mai puțin timp pentru a avea grijă de cei dragi.

În plus, responsabilitățile tradiționale de îngrijire în cadrul familiilor sunt mai puțin clar definite decât erau odinioară, din cauza rolurilor de gen în schimbare și a creșterii participării femeilor la forța de muncă. Aceste evoluții reduc capacitatea familiilor de a oferi îngrijire constantă celor dragi în vârstă.

Creșterea speranței de viață este un alt component crucial. Perioada de dependență la bătrânețe crește, de asemenea, pe măsură ce malaezienii trăiesc mai mult. Unii pensionari pot avea nevoie de asistență pentru sănătate și finanțe timp de 10 până la 20 de ani după ce încetează să mai lucreze. Sistemele de sprijin centrate pe familie sunt deja sub o presiune semnificativă din cauza acestei perioade prelungite de dependență. Devine din ce în ce mai dificil să se ofere îngrijire pe termen lung pentru astfel de perioade extinse, chiar și atunci când copiii sunt gata să ajute.

Sprijinul familial continuă să joace un rol vital în bunăstarea vârstnicilor din Malaezia, în ciuda acestor obstacole. Sănătatea emoțională și sprijinul social se îmbunătățesc pentru persoanele în vârstă atunci când au copii, în special dacă acei copii locuiesc în apropiere. Cu toate acestea, fiabilitatea acestui sistem se deteriorează. Distanța geografică, stabilitatea monetară și disponibilitatea fraților de a împărți responsabilitățile sunt acum printre numeroasele variabile care influențează sprijinul. Ca urmare, deși asistența financiară din partea membrilor familiei este încă disponibilă, aceasta este insuficientă pentru a asigura un venit stabil pentru persoanele în vârstă.

În final, schimbările demografice, economice și sociale din Malaezia reduc dependența persoanelor în vârstă de asistența familială. Ratele natalității în scădere reduc oferta de îngrijitori, creșterea cheltuielilor de trai exercită o presiune asupra capacităților financiare ale generațiilor mai tinere, iar migrația urbană reduce co-rezidența și îngrijirea zilnică. Concurrent, rețelele de sprijin bazate pe familie sunt deja sub o mare presiune din cauza duratei timpului în care oamenii rămân dependenți, dată fiind speranța de viață crescută. Deși este importantă din punct de vedere cultural în Malaezia, asistența familială nu poate fi singura pe care să ne bazăm pentru a asigura siguranța persoanelor în vârstă.

Ca urmare, structurile familiale convenționale trebuie să fie însoțite de sisteme de sprijin instituțional mai robuste pentru a garanta bunăstarea unei populații îmbătrânite. Aceste sisteme trebuie să includă o acoperire pensionară îmbunătățită, asistență socială crescută și servicii de îngrijire bazate pe comunitate pentru persoanele în vârstă.

* Autorul este cercetător asociat la Centrul Ungku Aziz pentru Studii de Dezvoltare (UAC), Universitatea Malaya și lector part-time la Școala Internațională de Afaceri Azman Hashim (AHIBS) UTM, și poate fi contactat la smrezayamani@um.edu.my.

** Aceasta este opinia personală a autorului sau a publicației și nu reprezintă neapărat punctele de vedere ale Malay Mail.