În ultimul deceniu, transformarea corporativă a fost tratată ca o ecuație tehnică. Mai multe tablouri de bord, mai multe date, mai multă AI. Mai multe rapoarte care se acumulează mai rapid decât pot liderii să le interpreteze. Undeva pe parcurs, organizațiile au început să confunde volumul de informații cu calitatea deciziilor lor.
Jen McCorkle își amintește momentul exact când și-a dat seama că acest sistem era defect.
Ea oferea consultanță unei companii bazate pe abonamente ale cărei echipe executive se pregăteau să sărbătorească un triumf. "Avem jumătate de milion de abonați!", a raportat echipa financiară. Părea o etapă importantă care merita să fie difuzată. CEO-ul a elaborat mesaje și echipa de presă s-a pregătit să le lanseze.
Cu excepția faptului că numărul era greșit.
"Când am intrat efectiv în baza de date, nu se potriveau cifrele," își amintește McCorkle. "Nici măcar nu aveam cinci sute de mii de persoane în sistem." Sistemul financiar era configurat într-un mod care făcea ca abonamentele multiple să pară persoane multiple. Sistemul nu a reușit să țină cont de realitatea că o singură persoană putea de fapt să aibă abonamente multiple. Echipa de marketing credea că avea jumătate de milion de indivizi. Executivii credeau că se extindeau mai rapid decât o făceau. Iar mesajele publice au fost lansate înainte ca cineva să observe diferența.
"Decalajul dintre ceea ce cred liderii că văd și ceea ce le spun de fapt datele este unul dintre cele mai mari riscuri din interiorul companiilor," spune ea.
McCorkle a petrecut mai bine de treizeci de ani lucrând în acel decalaj. Este o strateg de date veterană, coach de leadership și creatoarea Decision Forensics™, o nouă disciplină care aduce rigoarea contabilității forensice în modul în care organizațiile iau și evaluează deciziile. Prin compania sa, The Decision Advantage™, ea colaborează cu liderii de întreprindere pentru a se îndepărta de ciclurile de decizie reactive și a se îndrepta către un sistem structurat de trasabilitate, dovezi, perspective și judecată umană.
Munca ei a început cu o întrebare simplă: De ce investesc organizațiile milioane în programe de analiză și încă iau decizii proaste?
Punctul de cotitură
Răspunsul s-a revelat în mod repetat pe parcursul carierei ei. Liderii credeau că erau mai familiarizați cu datele decât erau. Echipele luau decizii pe baza unor informații incomplete, rapoarte depășite sau tablouri de bord care erau înțelese greșit. Recomandările generate de AI erau luate de-a gata fără un filtru uman capabil să detecteze erorile pe care învățarea automată încă nu reușește să le anticipeze.
"Toată lumea vorbește despre fluența AI, dar fluența AI nu contează dacă nu poți evalua calitatea datelor de intrare," spune McCorkle. "Oamenii cred că știu cum să folosească datele. Își supraestimează abilitățile. Presupun că informațiile dinaintea lor sunt corecte. Nu își dau seama că decizia a fost deja compromisă."
Pentru ea, piesa lipsă nu era adunarea mai multor date. Era o modalitate de a înțelege psihologia, procesul și lanțul de evenimente care produc o decizie.
"Urmăresc multe emisiuni forensice," râde ea. "Lucrul pe care îl iubesc sunt indiciile, semnalele, toate detaliile mici care explică de ce. Strategia nu a avut niciodată un echivalent. Așa că am construit unul."
Unde se termină AI și unde începe judecata umană
Decision Forensics™ este construit pe acea premisă. Funcționează ca un sistem de trasabilitate care documentează dovezile, presupunerile, datele de intrare, riscurile și contextul strategic care modelează o decizie în timp real. Include instrumente precum Decision Autopsy, Decision Clarity Diagnostic și un Decision Register care urmărește cât de mult dintr-o alegere a fost bazată pe date, AI, instinct, experiență sau presupunere.
Într-o eră în care companiile se bazează pe AI pentru orice, de la segmentarea clienților până la strategia de prețuri, McCorkle crede că liderii au nevoie disperată de o modalitate de a "prinde halucinațiile" înainte ca acestea să se transforme în greșeli de milioane de dolari.
"AI este rapid, dar nu este înțelept," spune ea. "Decision Forensics™ este structura care îi ajută pe oameni să aducă înțelepciunea înapoi în proces."
De ce programele de analiză au eșuat
Pentru McCorkle, eșecul programelor tradiționale de analiză se reduce la trei probleme interconectate.
În primul rând, calitatea și integrarea datelor. "Nu poți lua decizii bune pe baza unor date proaste. Nu contează cât de aliniate sunt echipele tale dacă informațiile sunt defectuoase."
În al doilea rând, nealinierea dintre echipele de afaceri și echipele de analiză. Liderii cer un raport. Analiștii îl generează. Nimeni nu discută scopul din spatele cererii. Drept urmare, perspectiva este incompletă sau irelevantă.
În al treilea rând, absența unui sistem intern care să urmărească datele de intrare ale deciziilor, nu doar rezultatele. "Organizațiile încearcă să se miște mai repede, dar viteza fără structură creează haos," spune ea.
Când toate cele trei probleme sunt active, liderii schimbă prioritățile săptămânal, echipele își pierd concentrarea, iar angajații devin cinici. "Oamenii ajung epuizați. Nu mai iau în serios direcțiile pentru că știu că prioritatea se va schimba săptămâna viitoare," explică ea.
Cum arată o decizie mai bună
McCorkle măsoară rentabilitatea deciziei folosind indicatori pe care majoritatea echipelor de leadership nu îi urmăresc în prezent. Timpul petrecut. Alinierea între echipe. Frecvența reproiorizării. Fluctuația resurselor. Viteza de implementare. Și calitatea dovezilor din spatele fiecărei decizii.
"Când liderii sunt aliniați și datele sunt corecte, companiile nu mai pierd timp cu cicluri constante de resetare," spune ea. "Strategiile ajung efectiv pe piață. Echipele nu pierd ore refăcând munca. ROI-ul crește pentru că organizația nu mai pierde energie."
O companie căreia i-a oferit consultanță a trecut de la reproiorizare săptămânală la ritmuri consistente de execuție trimestrială. Alta a descoperit că decizia lor strategică principală fusese bazată pe o singură sursă de date depășită. După recalibrare cu Decision Forensics™, echipa a înlocuit luni de confuzie cu o cale clară către piață.
De ce rezistă liderii
Rezistența este rareori tehnică. Este umană.
"Mândria este un factor," spune McCorkle cu grijă. "Nimeni nu vrea să i se spună că procesul său decizional este defect." Liderii s-ar putea să nu realizeze cât de mult se bazează pe prejudecățile experienței personale, sau cât de des interpretează un raport prin lentila unei slujbe anterioare.
Abordarea ei este blândă, dar directă. "Îi încurajez pe lideri să se concentreze pe a avea dreptate, nu pe a fi drepți," spune ea. "Odată ce deschid acea ușă, totul începe să se schimbe."
Ce ar putea deveni cultura corporativă
Dacă Decision Forensics™ ar fi adoptat pe scară largă, McCorkle crede că schimbarea ar fi profundă.
Uzură mai mică. Implicare mai mare. Mai puțin haos. Mai multă încredere.
"Angajații sunt disperați după un leadership stabil," spune ea. "Când organizațiile nu mai reproiorizează în fiecare săptămână, oamenii se simt din nou înrădăcinați. Iau munca în serios. Livrează produse mai bune. Experiența clienților se îmbunătățește. Devine un ciclu virtuos."
Viitorul inteligenței decizionale
McCorkle vede o lume în care inteligența decizională devine următoarea competență majoră în cadrul conducerii corporative. Nu mai multe instrumente sau mai multe tablouri de bord, ci o modalitate disciplinată de gândire.
"Noul instrument AI strălucitor nu va salva afacerea," spune ea. "Doar deciziile care pot fi apărate o vor face."
Și într-o eră corporativă modelată de disrupție, volatilitate și estomparea tot mai mare dintre rezultatul mașinii și judecata umană, deciziile care pot fi apărate ar putea fi cel mai important avantaj strategic dintre toate.
Dacă organizația dvs. este pregătită să înlocuiască deciziile bazate pe instinct cu o abordare structurată, susținută de dovezi, puteți explora cadrul Decision Forensics™ al lui Jen McCorkle și puteți începe să construiți adevărata inteligență decizională la https://www.thedecisionadvantage.com/.
